on Aug 24th, 2008(se) vinde(ca) pe bune?
In ultima vreme am tot auzit pe la cunostinte, prieteni si am observat si in cercul in care vreau, nu vreau ma invart temporar ca in mare parte suntem incapabili sa negociem si sa ne vindem la valoarea reala. Nu pe noi propriu zis, ci ceea ce prestam la nivel material, sa ne luam painea cea de toate zilele si vacanta cea de toate verile.
Spre exemplu, articolul asta s-a nascut dintr-o conversatie in care oferindu-i unui amic (si in paranteza fie spus omul se pricepe la ce face) un link spre un proiect in domeniul lui, primesc un raspuns cel putin ciudat, ca nu a luat nici un proiect bazat pe licitatii (a se citi “bid“, “contest” daca termenul romanesc e prea neaos) online si ca in mare parte isi face treaba pt clienti luati din recomandari sau discutii. A incercat de cateva ori sa-si vanda abilitatile dar n-a iesit conform asteptarilor si a renuntat.
La altul am vazut ca, desi independent din-(exceptia e data de cele cateva luni pe baricade la o oarecare firma)-totdeauna, a preferat sa recontacteze clientii vechi si sa pastreze taxa din trecut, decat sa caute clienti noi cu care sa negocieze un pret real/mai aproape de nivelul nevoilor de trai (pt. ca traiul decent in Romania vine cu Aspacardin la pachet). Cand l-am intrebat de ce, mi-a zis ca de fiecare data cand incearca sa vanda ceva unui client nou, iese in pierdere si prefera sa nu-si mai bata capul.
Nu mai zic de mine, ca am avut o perioada de cateva luni in care mi-am micsorat taxa pe ora, pentru ca am facut niste presupuneri ca un anume client plateste un comision site-ului intermediar prin care m-a contractat. Deci am plecat de la inceput pe premisa ca eu ar trebui sa platesc acele comisioane desi nu mi-o ceruse nimeni.
Stiu ca piata online e suprasaturata cel putin in anumite zone, si ca se vand o gramada de chestii pe nimic (m-am ofticat si eu la inceputuri ca-mi frecau indienii scribi, concurenti in permanenta calculele). Stiu ca romanul s-a nascut poet. Stim cu totii asta. Hot si lenes l-au facut educatia (sau lipsa ei). Ingenios, nevoia de adaptare. Interesat de capra vecinului, o curiozitate (genetica?) coroziva si bolnava. Dar vanzator (salesman) nu l-a facut nimeni.
Sunt f. multe de spus pe subiectul asta. Insa divaghez foarte usor la altele si o lungesc pe mascareli. (Si la asta ne pricepem noi, romanii foarte bine). Plus ca nici nu-s buna la discursuri motivationale. Asa ca, o scurtez elegant cu… crampeie de observatii legate de cele de mai sus.
1. Cine se regaseste, poate sa-mi continue sirul gandurilor aplecat pe experienta personala.
2. Cine nu intelege despre ce e vorba, sa nu mai piarda timpul cu recititul, cu siguranta nu e din povestea asta.
3. Cine are de comentat pe cat de dezarticulat e scris (pseudo)articolul, sa citeasca observatia 2.
4. Daca ai ajuns pana aici, multumesc.
P.S. Stiu ca ma pricep la scris.
Adela Trofin- Copywriter.
Am creat o noua categorie (Invitat pe Blog) in care voi invita oameni sa scrie. Rar si bine, nu ca un (co)pilot robot in lipsa mea, ci ca o nevoie de a publica si alte pareri din domenii asemanatoare domeniului in care lucrez si ma exprim.
Unii au o problema in a-si evalua valoarea muncii … iar altii se supra-apreciaza fara nici o problema. Tine de firea omului.
Ca freelancer este greu sa demonstrezi clientului cat de bun esti (cel putin la capitolul programare), pentru ca daca ii arati cod nu se pricepe. Din cauza asta multi sunt tentati sa apeleze la cei care isi ofera serviciile la cel mai mic pret. Cateodata realizeaza ca nu au facut cea mai buna alegere.
Hehe, nu e chiar asa cum zici matale! Eu vad problema putintel altfel: foarte multi oameni au o problema in a concura cu altii si nu fiindca nu sunt capabili, ci doar datorita temerilor. Primul pas este sa ai incredere in tine, apoi sa incerci sa demonstrezi clientului ca tu ai cu un gram de materie cenusie mai mult decat concurentul tau si acel gram ii este de mare folos. Nici clientii nu mai sunt chiar asa de prosti sa agate “the lowest bid”. Ai fost ales? Spor la treaba! Nu ai fost ales? Spor la cautat in continuare.
Si trebuie sa arunc doua vorbe la comentariul lui Dever: “Ca freelancer este greu sa demonstrezi clientului cat de bun esti (cel putin la capitolul programare), pentru ca daca ii arati cod nu se pricepe.”
Daca te duci sa cumperi o masina nu te intereseaza din ce material e facut motorul sau in ce unghi sunt facut imbinarile la caroserie. O cumperi pentru ca are niste avantaje fata de altele: fiabilitate, securitate etc. Daca vrei fiabilitate, stabilitate, capacitate de a accelera repejor de la 0 la 100 si ai niste banuti in buzunar, nu te duci sa-ti cumperi Dacia ci arunci un ochi prin tarabele germane sau japoneze. Uite asa face si clientul! Cu 100$ si sperante de a face ceva ochios se poate duce doar pe la indieni. Clientul de acest gen nu ti-l doresti. Vrei sa livrezi o solutie serioasa, scalabila si sigura care, din pacate pentru el, costa de 5 ori mai mult! Explica-i de ce costa mai mult, arata-i avantajele si daca are bani, va plati! Capisci?
Parerea mea este ca cel pus in postura de a vinde, fara a fi salesman, trebuie sa incerce sa-si puna in valoare marfa, dar in acelasi timp sa pactizeze cu potentialul client. Trebuie sa-l faci sa inteleaga ca esti de partea lui si ca incerci sa-l ajuti (si ca semnarea unui cec este doar un moment trecator in viata lui
)!
Krumel, te rog sa ma scuzi ca aberez in spatiul tau, dar urmatorul articolu cred ca are legatura putintel cu ceea ce am vrut sa spun: http://www.ideaticus.com/2007/11/16/whats-special-in-you-project/
Bye!
Narcis, tocmai de aia ziceam ca e un subiect extrem de vast.
Si da, incerci sa-ti educi clientii. Da’ ce te faci cu aia care desi au bugete de alocat sunt atat de retardati incat n-ar recunoaste in veci ca faci treaba buna, in schimb iti spun ca au scris o compunere in clasa V a si ca sunt copy f buni, dar nu au timp de alocat pt respectivul proiect. Le-ai da si cu tastatura in cap dar va despart un monitor si multi km…
Dar sarind peste asta si revenind la romanul-vanzator, nu cred ca tine doar de temeri (mai devreme sau mai tarziu alea le depasesti) ci mai degraba e lipsa nativa de skill in zona asta a freelancingului. Stii vorba aia …. “Genius comes with side effects” (House) - asa si noi, fiecare-si are patratelul de sclipire pentru care plateste in fiecare zi.
Eu sint unu din cei care nu a reusit sa faca freelancing in SEO si SEM.
Am incercat, pur si simplu nu am “talent” la asa ceva. Mai degraba prefer sa ridic o reputatie si sa profit de pe urma ei, decat sa caut “combinatii”.
Adela, dupa cum spuneam: “Clientul de acest gen nu ti-l doresti.” Din experienta stiu ca e complicat sa-l educi, dar nu imposibil. Partea proasta vine insa cand ii livrezi un produs si nu apreciaza, cand are senzatia ca a platit mai mult. Aici intervine insa o doza de nesimtire pe care cei din sales o au in general. Trebuie sa fii capabil la un moment dat sa-l trimiti la naiba fara prea multe resentimente. C-asa-i in tenis!
Narcis are dreptate aproape in totalitate !
Trebuie sa stii sa te vinzi , pentru ca daca te vinzi pe nimic inseamna ca nu valorezi nimic !
Eu sunt contabil si pana in octombrie anul trecut aveam in grija contabilitatea la 38 de firme , dintre care 15 erau fara activitate sau cu activitate sporadica !
Dupa 25 octombrie mi-am facut un audit si am realizat ca trebuie sa renunt la firmele de la care nu iau cel putin 10 lei pe ora pentru ca mai bine stau degeaba decat sa profite altii de munca mea !
Foarte multe persoane sunt dezamagite de primele esecuri si nu au puterea sa continue crezand ca nu o sa faca fata si nu o sa poata gestiona relatia cu clientul .